ABUNDANS CAUTELA NON NOCET

office@grigoraslawyers.ro

Gabriel Grigoraș: Cum să nu iubeşti activitatea de instanţă?

Grigoraș Lawyers

Gabriel Grigoraș: Cum să nu iubeşti activitatea de instanţă?

Alina Matei

Alina Matei

Gabriel Grigoraș

Gabriel Grigoraș

Alina Matei: Ma bucur, Maestre, pentru ca ne reauzim. Felul de a fi al avocatului influenteaza specializarea in profesie? Sau credem ca alegem pentru ca ne pricepem foarte bine?

Gabriel Grigoras: Si eu ma bucur sa stam de vorba din nou. In alegerea specializarii avocatului cred ca sint deopotriva de importante doua elemente care pot influenta decisiv specializarea unui avocat. Pe deoparte conteaza foarte mult primii ani de profesie. In acest sens este foarte important daca in primii ani de avocatura lucrezi ca avocat pledant sau in consultanta. De obicei avocatii isi continua si isi perfectioneaza specializarile incepute in primii ani de profesie. Daca in specializarea cu care incepi ai sansa sa ai si un maestru care iti insufla incredere si dragoste in ceea ce faci atunci cartile sint ca si facute si aproape sigur vei continua sa te perfectionezi si sa devii foarte bun in specializarea pe care ai inceput-o.

Pe de alta parte nu este lipsit de importanta, cum bine ai spus si felul de a fi al avocatului, temperamentul sau daca vorbim de o persoana activa, comunicativa care are si darul sa interactioneze cu oamenii, va fi atras de avocatura ca si avocat pledant. Din contra, tinerilor avocati, preocupati exclusiv de studiu, buni teoreticieni, cu inclinatii spre latura teoretica a dreptului si in special buni cunoscatori ai dreptului substantial, li se va potrivi mai bine o activitate de consultanta.

Alina Matei: In cazul dumneavoastra, cum a fost? Cand ati ales sa fiti avocat de bara pe ce calitati ale dumneavoastra v-ati bazat?

Gabriel Grigoras: A fost un concurs de imprejurari. In primul rind trebuie sa va marturisesc ca in profesia mea au fost doi oameni care m-au influentat decisiv. Primul este regretatul profesor Viorel Mihai Ciobanu, poate cel mai mare procedurist pe care l-a avut dreptul romanesc, pe care nu numai ca l-am citit si studiat dar am avut marea sansa sa-l cunosc personal si indraznesc sa afirm ca mi-a fost prieten apropriat, sfatuitor si mai ales sprijin in nenumarate imprejurari. Eu si familia mea ii purtam o mare recunostiinta. Profesorul Ciobanu m-a facut sa iubesc dreptul si la sfatul lui am intrat in avocatura acum 25 de ani. Cel de al doilea a fost avocatul Vasiliu Adrian, fostul meu maestru, unul dintre cei mai buni civilisti, profesionist desavirsit. Ca si maestru, m-a invatat sa iubesc aceasta profesie si pentru asta ii sint recunoscator, in primul rind.

Alina Matei: V-ati propus sa fiti un mare avocat? Spuneati data trecuta ca aceasta profesie v-a dat mai mult decat meritati.

Gabriel Grigoras: Depinde ce se intelege prin a fi mare avocat. Sa ai venituri mari din profesie, sa ai clientela multa, sa ai anumite succese profesionale, sa ai un nume bun in breasla, sau poate, sa fii mai bine promovat pe piata? Prin urmare, cred ca notiunea de „mare avocat” este cel putin discutabila, daca nu chiar depasita astazi. Avocatura de astazi nu se mai compara cu avocatura de acum 50 sau 25 de ani. In ziua de astazi, din pacate, poti deveni „avocat mare“ si numai daca beneficiezi de publicitate si promovare corespunzatoare, facuta de firme profesioniste care au in obiectul de activitate asemenea activitati de publicitate. In ceea ce ma priveste, pot sa afirm nu numai ca aceasta profesie mi s-a potrivit, dar pot sa spun in acelasi timp ca m-a si rasplatit din plin.

Alina Matei: Cum v-ati gasit Maestrul? Cum era? Care a fost influenta acestuia asupra evolutiei dumneavoastra, si nu doar profesionala?

Gabriel Grigoras: Avocatul Adrian Vasiliu era prieten cu profesorul Ciobanu si asa l-am cunoscut pe maestrul meu, prin profesorul Ciobanu. Avocatul Vasiliu este persoana complexa, un intelectual deosebit, nu numai un bun avocat dar si matematician pasionat si totodata un mare talent al condeiului. Inflenta unui asemenea om, daca ai sansa sa lucrezi cu el, nu poate fi decit decisiva, in primul rind profesionala dar nu numai.

Alina Matei: Dar dumneavoastra cum ati fost cu tinerii stagiari?

Gabriel Grigoras: Intrebarea dumneavoastra ma face sa ma simt batran. Sintem colegi si prieteni. In avocatura si in special in stagiatura, lucrurile evolueaza foarte rapid. Avocatii stagiari deja pledeaza la instante, ca sa nu mai vorbesc de activitatea lor administrativa din spatele dosarelor de instanta sau de activitatea de consultanta. Practic, un avocat stagiar isi cam asigura singur veniturile prin propria-i munca si atunci raporturile cu avocatii stagiari nu pot fi decit colegiale, prietenesti si de incredere.

Alina Matei: Maestrul este astazi Indrumator. Cum vi se pare? Renuntarea la Maestru pentru Indrumator si pregatirea avocatilor stagiari institutional ar putea fi un semn ca institutia Maestrului nu a fost eficienta?

Gabriel Grigoras: Este aceeasi Marie, cu alta plarie. Oricum din punctul meu de vedere mi se pare ca in aceasta profesie este foarte important ca tinarul avocat stagiar sa beneficieze de un sprijin profesional din partea unui bun profesionist, fie ca-l numim maestru sau indrumator.

Alina Matei: Ce inseamna pentru dumneavoastra a merge in instanta, a pleda? Cum pregatiti pledoaria?

Gabriel Grigoras: Cum sa nu iubesti activitatea de instanta? Uneori este ca si in actorie, dai totul sa impresionezi audienta, mai ales in situatia spetelor mai complicate in care din punct de vedere legal este posibila orice solutie. In general nu-mi pregatesc pledoaria, dar va spun ca niciodata nu merg in instanta daca nu stiu si nu stapinesc toate amanuntele dosarului.

Alina Matei: Ce faceti pana va vine randul in instanta? Folositi telefonul mobil pentru e-mailuri, cititi presa online sau ramaneti conectat pe dosar?

Gabriel Grigoras: Intrebarea dumneavoastra imi aduce aminte de celebrul „fumoar” unde intre doua dosare, avocatii celebrii si mai putin celebrii „beau tutun,comentau spete si dezbateau politica” sau se jucau sah si savurau o cafea la aparat. Vremuri demult apuse. Acum ca fumoarul nu mai exista si instantele s-au rasfirat, pina ne vine rindul la instanta mai rezolvam un mail, mai citim cum bine spuneti presa, mai o birfa cind te intilnesti cu un amic, etc.

Alina Matei: Dar modul avocatilor de a vorbi in fata judecatorilor cum vi se pare? Folosesc avocatii clisee? Sau din gura avocatilor, cliseele sunt exprimate in asa fel incat se intrevede o logica?

Gabriel Grigoras: Se mai folosesc si clisee intrucit nu poti fi permanent inventiv, dar daca cliseul respectiv este asezat intr-un context potrivit spetei pe care o sustii, efectul poate fi unul foarte bun.

Alina Matei: Vi s-a intamplat sa va spuna judecatorul „domnul avocat, mai pe scurt, va rog, o sa aman pronuntarea pentru depunerea de concluzii scrise“?

Gabriel Grigoras: O da. Uneori din dorinta de a fi cit mai intelesi si convigatori, exageram si uitam ca intr-o sedinta de judecata sint poate 50-60 sau mai multe dosare. Faceti o socoteala simpla, avind in vedere ca intr-un dosar sint minimum doua parti, aceasta inseamna ca judecatorul ar trebui sa stea de vorba cu minimum 100-120 de persoane pe sedinta, ca sa nu mai vorbim de martori, interogatorii sau alte incidente procedurale.

Alina Matei: Dar sa fiti posesorul, nefericit, al reducerii de onorariu?

Gabriel Grigoras: Si asta s-a intimplat. Din fericire, de fiecare data partile au inteles situatia si nu au fost probleme. Uneori la solicitarea partii am declarat calea de atac.

Alina Matei: Judecatorul aude nu doar vorbirea avocatului, dar ii este dat sa il cunoasca pe avocat si prin scriere, care sunt mecanisme diferite. Eu cred in claritatea si simplitatea actelor pe care le redacteaza avocatul. Avocatul trebuie sa fie constient ca se poate intampla ca judecatorul sa citeasca printre randuri actele redactate de avocat, prinzand din zbor ceea ce vrea sa spuna acesta. Ce stil aveti, cum sunt actele facute in cadrul firmei GRIGORAS & PARTNERS?

Gabriel Grigoras: Asa dupa cum stiti procesul are doua parti. O parte scrisa si una orala. Ambele parti sint importante dar din punctul meu de vedere partea scrisa este mult mai importanta. De aceea, partea scrisa trebuie exploatata din plin intr-un proces.

Inainte sa termin Facultatea de Drept am absolvit, pe timpul lui Ceausescu, si facultatea de Utilaj Tehnologic. Educatia tehnica din prima facultate si cei citiva ani de inginerie pe care i-am practicat m-au invatat sa fiu foarte practic, sintetic si eficient.

Aceste deprinderi le-am folosit din plin in profesia de avocat. Intodeauna am avut o preocupare de a fi foarte sintetic, clar si concis in tot ceea inseamna parte scrisa. Nu trebuie uitat niciodata ca dreptul ca si stiinta este foarte tehnic. Spre exemplu, dreptul civil, procesual civil, sint foarte tehnice si exacte si atunci si apararile in drept trebuie sa fie la fel. Simpla naratiune in partea scrisa a procesului nu are nicio eficienta, din contra este ineficienta, paguboasa si pe buna dreptate enerveaza.

Alina Matei: Si pentru ca vorbeam de onorariu, conveniti cu clientii onorariu global pe proces sau orar?

Gabriel Grigoras: In general in procese mergem pe onorariul global, iar in partea de consultanta percepem onorariu pe ora.

Alina Matei: Cat de important este branding-ul pentru avocati?

Gabriel Grigoras: Brand-ul a devenit foarte important dar este si mai important cum ti-l construiesti. Daca brand-ul este rezultatul cunostiintelor in drept pe care le are avocatul, al succeselor sale profesionale, al activitatii zilnice a avocatului, este una, din contra daca brandul este rezultatul muncii firmelor de publicitate si promovare pe piata avocaturii este altceva. Din pacate, in ultimul timp a doua modalitate de constructie a brand-ului tinde sa stapineasca avocatura.

Alina Matei: Avocatul Diavolului exista?

Gabriel Grigoras: Aceasta expresie a fost inventata de catre Biserica Catolica si are istoria si filosofia ei acolo. Dar modul in care a fost preluata si folosita in mod curent, nu mi s-a parut nicidata reusit. Nici macar figurativ aceasta asociere, avocat si diavol mi se pare ca nu se potriveste de niciun fel cu activitatea avocatului.

Cred ca expresia „avocatul diavolului” a fost extinsa uneori la activitatea avocatului doar pentru faptul ca in multe situatii avocatul, trecind de multe ori peste propriile convingeri si principii, trebuie sa rezolve situatii imposibile in interesul celui pe care il apara. Dar cind efortul avocatului se concretizeaza in binele clientului pe care l-a aparat, atunci compromisul si partea neplacuta a muncii avocatului parca nici nu a existat, au disparut, „diavolul” nu a existat niciodata.

Alina Matei: Maestre, si ca sa schimbam registrul, de ce nu ati candidat niciodata pentru organele profesiei? Nu v-a sugerat nimeni?

Gabriel Grigoras: Pe deoparte tot timpul mi l-am dedicat activitatilor profesionale, pe de alta parte, nu sint foarte priceput la activitatile administrative si fara falsa modestie va spun ca sint alti colegi care se descurca foarte bine cu aceasta munca administrativa.

Alina Matei: Un gand, va rog, pentru tinerii avocati care vor sa se faca avocati de bara si sa reuseasca, asa cum ati facut-o dumneavoastra?

Gabriel Grigoras: In primul rind va multumesc ca m-ati trecut in categoria celor care au reusit. Le urez la toti sa creada in aceasta profesie, sa o iubeasca si vor veni toate, satisfactii, impliniri, bani – toate.

Alina Matei: Va multumesc pentru ca ati stat de vorba cu mine.

Gabriel Grigoras: Si eu va multumesc ca v-ati adus aminte de mine.

Nu sunt comentarii

Adauga comentariu

Please enter a message.
Please enter your name.
Please enter a valid e-mail address.