Alina Matei: Vă mulțumesc, Maestre, pentru că ați acceptat să ne acordați un interviu pentru comunitatea JURIDICE.ro. Prima întrebare: În timp ce erați student al Facultății de Utilaj Tehnologic din București ați susținut examen la Facultatea de Drept a Universității din București. Cum de ați deschis ușa Dreptului în viața dumneavoastră? Pare o reală săritură de la Utilaj Tehnologic la Drept.

Gabriel Grigoraș: Examenul la Facultatea de Drept l-am susținut după ce am absolvit Facultatea de Utilaj Tehnologic.
Deși am absolvit Facultatea de Utilaj Tehnologic în anul 1983, în timp ce eram inginer stagiar, m-am înscris la examenul de admitere la Drept, întrucât, pe deoparte, întodeauna mi-au plăcut și științele umaniste, iar, pe de altă parte, simțeam că era prea puțin ce făceam ca inginer.

Alina Matei: Matematica nu este cel mai tare punct al juriștilor, dar pentru dumneavoastră este. În ce fel este familiaritatea cu noțiunile de matematică avantajoasă pentru un avocat? Sau mai mult încurcă?

Gabriel Grigoraș: Matematica și, în general, tot ce am studiat la Facultatea de Utilaj Tehnologic m-au ajutat foarte mult în profesia de avocat, întrucât mi-au format o gândire tehnică și aplicată. Mai întâi, mi-a fost ușor să sistematizez și să structurez problemele teoretice ale dreptului și, pe urmă, toată activitatea profesională de avocat a fost una aplicată, abordată pragmatic și foarte eficientă. Mai mult, în domeniul imobiliar și cel al construcțiilor, atât în litigii, dar și pe partea de consultanță, cunoștiințele dobândite în Facultatea de Utilaj Tehnologic m-au ajutat foarte mult și în rezolvarea unor probleme juridice complicate pe care le-au avut clienții mei.

Alina Matei: Cât de matematic este simțul dreptății?…

Gabriel Grigoraș: În mod sigur, matematica ajută foarte mult la dezvoltarea multor simțuri umane și cred că, în mod special, ajută la cultivarea simțului dreptății. Dar dacă vorbim nu de simțul dreptății care poate fi subiectiv de la persoană la persoană, atunci când vorbim de justiție, aceasta trebuie să fie întodeauna exactă, ca și matematica. Dacă justiția s-ar aplica precum matematica, atunci am putea spune că avem o justiție aproape pefectă.

Alina Matei: Ați început să studiați Dreptul într-o perioadă în care actele legislative nu se schimbau, modificau și apăreau cu iuțeală – nu doar la propriu, ci uneori și la figurat – așa cum se întâmplă de câțiva zeci de ani. V-a trecut prin gând în timpul studenției că și regimurile pot muri, ca și oamenii? Și că poate aveți norocul unei alte lumi.

Gabriel Grigoraș: Regimurile, ca și oamenii, vin și se duc. Mi-a fost clar că lucrurile nu mai puteau să continue ca atunci, totul era împotriva firii. Ceea ce nu știam era dacă voi prinde o asemenea schimbare. Mulțumesc bunului Dumnezeu că pentru mine lucrurile s-au schimbat la timp!

Alina Matei: Începuturile în orice profesie sunt grele. Dar dacă există pasiune, devin frumoase. De ce ați ales avocatura? A fi judecător, procuror sau notar de ce nu v-a tentat?

Gabriel Grigoraș: Ați zis foarte bine, dacă există pasiune începuturile sunt frumoase. Am iubit acestă profesie încă de la început și, poate de aceea, aș putea să afirm că această profesie mi-a dat mai mult decât meritam. Această profesie este una vie, nu se compară cu nimic altceva. În fiecare zi sunt lucruri și probleme noi, oameni noi cu care trebuie să interacționezi și, nu în ultimul rând, îți oferă și multe satsfacții. Satifacțiile pe care ți le dă soluționarea unei cauze de care atârnă averea sau libertatea unei persoane sunt de necomparat.

Alina Matei: Maestrul dumneavoastră a fost Maestrul Vasiliu. Cum l-ați cunoscut și cum a rămas în mintea și sufletul dumneavoastră?

Gabriel Grigoraș: Un om special, unul dintre cei mai bun civiliști cu care am lucrat (absolvent și el al Facultății de Matematică). Cred că odată i-am spus că este foarte greu să fii ucenicul lui, întrucât devii obsedat de ideea de a fi la fel de bun ca și el.

Alina Matei: Avocații din societatea de avocați al cărei fondator sunteți, GRIGORAȘ & PARTNERS, văd în dumneavoastră un Maestru? Care este relația cu aceștia? Sunteți mai degrabă aspru sau mai degrabă empatic? Discutați cu aceștia despre evoluția lor profesională? Cum vi se pare noua generație de avocați?

Gabriel Grigoraș: Relațiile sunt mai mult decât colegiale, chiar de prietenie aș putea spune. În profesia aceasta nu le poți ști niciodată pe toate, de aceea noțiunea de maestru este frumoasă, dar, trebuie să recunoaștem, mult prea subiectivă. Pe domeniul lui, oricine poate fi cel mai bun, singura condiție este să vrei acest lucru.

Alina Matei: Cum gestionați relația avocat-client? Care este abordarea? Principiul Abundans cautela non nocet (Mai multă precauție, mai multă siguranță) e la loc de cinste pe site-ul societății de avocați – www.grigoraslawyers.ro.

Gabriel Grigoraș: Sunt diverse tipologii de persoane. În general, omul vine la avocat când are probleme, de aceea trebuie să-i înțelegi nu numai speța, ci și pe el, ca om. Majoritatea clienților mi-au devenit prieteni peste ani, aceasta fiind o altă latură frumoasă a acestei profesii.

Alina Matei: Menirea dumneavoastră este aceea de avocat, dar dacă ați fi client ce ați aștepta de la un avocat? Etica unui avocat pe ce ar trebui să se întemeieze?

Gabriel Grigoraș: Mi-aș dori principiile care ați observat că sunt la loc de cinste pe site-ul nostru, adică precauție și siguranță din partea lui.

Alina Matei: Avocații GRIGORAȘ & PARTNERS acoperă multiple specializări. Activitatea principală a societății este cea de litigii, dar și consultanță. În ceea ce privește consultanța, simțiți cumva, pe acest segment, o presiune a multinaționalelor sau chiar a așa-zișilor avocați care practică avocatura ilegal? Internetul cu modele și răspunsuri la întrebări juridice poate constitui o formă de presiune?

Gabriel Grigoraș: Ceea ce se face de către multinaționale sau de către așa-ziși avocați care practică ilegal avocatura, nu poate fi considerată avocatură. În ceea ce privește avocatura facută pe internet, este o glumă. Nu am resimțit o asemenea presiune, cu atât mai mult din partea celorlalte case de avocatură.

Alina Matei: De curând, societatea GRIGORAȘ & PARTNERS a fost distinsă de Societatea de Științe Juridice cu diplomă de apreciere pentru contribuții în ceea ce privește promovarea culturii juridice. Însă ca să poți contribui la promovarea culturii juridice îți trebuie timp, o anumită poziție de putere, mediu și o poziționare cât mai bună. Cum vedeți viitorul avocaturii și al avocaților? Cât de importante sunt cunoștințele juridice? Cât de importantă este notorietatea?

Gabriel Grigoraș: Părerea mea este că promovarea culturii juridice ar trebui să fie preocuparea fiecărui avocat. Evident, așa cum spuneți, este nevoie de timp, studiu, mediu etc., dar cred că acestea se pot face și prin activitatea zilnică, pe care o desfășurăm ca avocați.
Din nefericire, se pare că tendința este ca această profesie să devină una cât mai comercială (apropo de întrebarea dumneavoastră referitoare la avocatura desfășurată de multinaționale, avocați ilegali etc.). Mi-ar părea rău ca, în viitor, această profesie să se transforme într-una comercială, de cod CAEN.
Cu toate acestea, eu cred în viitorul acestei profesii, cu atât mai mult cu cât, în ultimul timp, mi se pare că statutul avocatului a început să-și regăsească locul și respectul pe care îl merită.

Alina Matei: După 25 de ani de practicare a avocaturii, cum ați defini avocatul? Cum trebuie să fie el, ce să urmărească în carieră și în viață, la ce să se aștepte, ce să nu facă?

Gabriel Grigoraș: Omul care, de multe ori, trebuie să rezolve imposibilul. Fără pasiune, perseverență și loialitate e greu să reușești în această profesie. Nu trebuie să renunți niciodată. Nichita Stănescu spunea că viața trebuie trăită și dusă până la capăt, măcar din curiozitate.

Alina Matei: Un mesaj, vă rog, pentru comunitatea JURIDICE.ro.
Gabriel Grigoraș: Vă felicit pentru tot ceea ce faceți pentru întreaga comunitate juridică, în general, și vă felicit, în special, pentru ceea ce faceți pentru profesia de avocat.

Alina Matei: Mulțumesc pentru că ați stat de vorbă cu mine.

Gabriel Grigoraș: Și eu vă mulțumesc!